Departe sunt de tine De-or trece anii De-aş avea; De ce nu-mi vii? De ce în al meu suflet; De câte ori, iubito Cugetările sărmanului Dionis; Cu mâine zilele-ţi adaogi Criticilor mei; Crăiasa din poveşti; Copii eram noi amândoi; Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie; Ce te legeni? Ce e amorul? Când însuşi glasul; Când amintirile Călin Criticilor mei este numele unei poezii semnate de către Mihai Eminescu, a cărei publicare a avut loc pentru prima dată în anul 1883, în volumul „Poesii", singurul apărut înainte de moartea autorului. Structurată în șapte strofe egale ca lungime, poezia exprimă viziunea poetului legată de rolul creatorului în societate. Muivpw. CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar putine. Rod in lume o sa poarte, Toate bat la poarta vietii, Dar se scutur multe moarte. E usor a scrie versuri. Cand nimic nu ai a spune, Insirand cuvinte goale. Ce din coada au sa sune. Dar cand inima-ti framanta. Doruri vii si patimi multe, S-a lor glasuri a ta minte. Sta pe toate sa le-asculte, Ca si Poezia Criticilor mei. Multe flori sunt, dar puţine. Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri. Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale. Ce din coadă au să sune. Criticilor mei de Mihai Eminescu Multe flori sunt, dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ţi frământă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte. Criticilor Mei de Mihai Eminescu Multe flori sunt, dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ţi frământă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, in poezia Criticilor mei poetul se adreseaza acelor critici literari care, preocupati prea mult de formalitati, uita ca principala menire a poeziei este de a concentra ganduri, sentimente, trairi. Prima strofa exprima conceptia lui Eminescu despre poet si raritatea adevaratele valori, insa metafora florilor poate fi generalizata asupra tuturor oamenilor.

poezia criticilor mei de mihai eminescu